Anomalii structurale în boala Alzheimer

Dec 7, 2020 | Neuroimagistica, Specialităţi

Neuroimagistica are un rol semnificativ în depistarea diferitelor tipuri de demență, care de multe ori prezintă corelări suficient de convingătoare cu neuropatologiile (în special Alzheimer) și caracteristicile clinice, ca tulburările cognitive. Există o asociere remarcabilă între patologia lobului temporal și manifestările psihotice. Circa 5% din cazurile de pacienți cu demență și anomalii majore au fost depistate cu ajutorul computerului tomograf și RMN-ului și circa 1-2% dintre pacienții cu afecțiuni tratabile, precum hidrocefalie cu presiune normală și hematoame subdurale.

Aplicații mai sofisticate ale acestor tehnici ar putea avea în curând utilizare clinică în diagnosticarea precoce. Primele studii CT nu puteau face diferența între demență de tip Alzheimer și îmbătrânire normală, probabil din cauza lipsei de sensibilitate și dificultăților de a obține imagini relevante ale hipocampusului.

Proiectul Oxford de investigare a memoriei și îmbătrânirii a desfășurat din 1988 scanări  CT ale lobului temporal și a aflat că lățimea minimă a lobului temporal median măsurată la nivelul trunchiului cerebral este semnificativ mai mică la pacienții diagnosticați cu Alzheimer. Deși s-a constatat o scădere anuală de circa 1% a grosimii lobului temporal median, sensibilitatea și specificitatea descoperirilor nu a ajuns la 100%.

Analizele inițiale longitudinale au descoperit și o creștere de 10 ori a ratei dilatației ventriculare la pacienții cu Alzheimer.

Aceste descoperiri s-au bazat pe studiile RMN. În cazuri particulare, studiile bazate pe voxel confirmă datele postmortem conform cărora procesele bolii încep în și în jurul hipocampusului, cu atrofie progresivă în lobul temporal median și în cortexul tempoparietal, în timp ce lobii frontali sunt afectați numai în stadiile avansate ale bolii. Aceste măsuri nu fac încă diferența între diferitele tipuri de demență și nici nu îmbunătățesc acuratețea diagnosticului în comparație cu aplicațiile criteriilor clinice. Studii recente au arătat că volumurile hipocampusurilor pot diferenția persoanele în vârstă cu tulburări cognitive minore de cele fără astfel de afecțiuni și pot, de asemenea, stabili care dintre acestea vor avansa sau nu spre demență.

Apariția unor tehnici noi, care să analizeze informațiile din RMN-uri ar putea să dea rezultate mai bune decât analizele unidimensionale de până acum.