Creierul omului modern s-a dezvoltat în configuraţia sa actuală mai târziu decât au estimat cercetătorii

apr. 9, 2021 | Cercetare, Stiri

Creierul omului modern s-a dezvoltat în configuraţia sa actuală mult mai târziu decât au crezut oamenii de ştiinţă până în prezent, mai exact după prima migraţie a strămoşilor noştri din Africa, potrivit unui studiu care a fost publicat joi, relatează AFP.

Genul Homo, care grupează mai multe specii dispărute (inclusiv Homo erectus, Omul de Neanderthal), dar şi specia noastră (Homo sapiens), nu a avut întotdeauna un creier evoluat, similar celui al omului modern.

Oamenii de ştiinţă au vrut să răspundă unei întrebări care a rămas până acum învăluită în mister – „Când au evoluat structurile din creier care fac din noi oameni moderni?” -, a declarat Christoph Zollikofer, profesor de paleo-antropologie la Universitatea Zurich din Elveţia, unul dintre autorii acestui studiu, publicat joi în prestigioasa revistă Science.

„Cercetătorii credeau până acum că encefalul apropiat de cel al omului modern a evoluat încă de la apariţia genului Homo, în urmă cu circa 2,5 milioane de ani”, a explicat el.

Însă această evoluţie a avut loc mult mai târziu, cu 1,5 milioane – 1,7 milioane de ani în urmă, potrivit noului studiu.

Pentru a ajunge la această concluzie, profesorul Zollikofer şi colega lui, Marcia Ponce de Leon, autoarea principală a cercetării, au studiat numeroase fosile craniene descoperite în Africa, Georgia şi insula indoneziană Java.

Întrucât creierele în sine nu fosilizează, singura manieră de a observa evoluţia lor este aceea de a analiza urmele pe care le-au lăsat în interiorul cutiilor craniene.

Cei doi cercetători au scanat fosilele şi au creat o imagine virtuală a materiei care umplea acele cutii craniene cu mult timp în urmă, obţinând astfel un fel de mulaj – denumit „endocast”.

Care au fost însă caracteristicile urmărite pentru a determina „modernitatea” unui creier?

La oamenii moderni, „anumite arii ale lobului frontal sunt mult mai mari decât ariile corespunzătoare de la maimuţele antropoide”, a explicat Christoph Zollikofer. Una dintre ele este, de exemplu, aria lui Broca, asociată limbajului.

Această extindere are efectul de a împinge spre înapoi toată materia cerebrală aflată în spatele ei. „Iar acea alunecare spre înapoi poate fi observată în endocasturile fosilelor analizate de-a lungul timpului, atunci când detectăm urmele lăsate de fisurile create de circumvoluţiunile cerebrale”, a explicat acelaşi cercetător.

„Surpriză”

Graţie studierii craniilor provenite din Africa, oamenii de ştiinţă au putut să stabilească faptul că cele mai vechi dintre ele, datând din urmă cu peste 1,7 milioane de ani, prezentau în realitate un lob frontal caracteristic maimuţelor antropoide.

„Acest prim rezultat este o mare surpriză”, a subliniat acelaşi profesor de paleo-antropologie. Rezultatul înseamnă că genul Homo „a început prin a fi mai întâi biped (aptitudinea de a merge în două picioare, n.r.), nu cu un creier modern”, a rezumat el, adăugând că evoluţia creierului „nu are nimic de-a face cu faptul de a fi biped”.

„De acum înainte, ştim că în lunga noastră istorie a evoluţiei (…), primii reprezentanţi ai genului Homo erau bipezi tereştri, cu un creier apropiat de cel al maimuţelor antropoide”, a adăugat el.

De altfel, fosilele africane mai tinere, datând din urmă cu 1,5 milioane de ani, au dezvăluit caracteristici ale creierelor umane moderne.

Acest fapt înseamnă că evoluţia s-a produs între cele două date, în Africa, potrivit autorilor studiului.

Concluzia este coroborată cu faptul că aceea este totodată perioada în care au apărut unelte cu un grad mai mare de complexitate, denumite unelte din cultura Acheulean, care au particularitatea de a prezenta două feţe simetrice. „Nu este un hazard”, a spus profesorul Zollikofer, „deoarece noi ştim că ariile din creier care s-au dezvoltat în acea perioadă erau cele utilizate pentru mişcări manuale complexe, precum cele necesare pentru a realiza unelte”.

De ce a survenit această evoluţie? Ipoteza cercetătorilor este aceea că un „cerc virtuos” a apărut între inovaţiile culturale şi evoluţiile fizice ale creierului, cele două elemente stimulându-se reciproc.

Două migraţii în afara Africii

Al doilea rezultat surprinzător al studiului provine din observaţiile realizate pe cinci fosile de cranii descoperite în situl Dmanisi, aflat pe teritoriul actual al Georgiei, şi datând din urmă cu 1,7 milioane – 1,8 milioane de ani. Acele fosile sunt deosebit de bine conservate.

În urma analizelor, s-a ajuns la concluzia că ele adăposteau creiere primitive.

Or, „până acum se credea că era nevoie de un creier mare şi modern pentru a putea să migrezi din Africa”, a explicat acelaşi profesor de paleo-antropologie. „Putem să arătăm că acele creiere nu erau nici mari, nici moderne, şi că grupuri de hominizi au putut totuşi să părăsească” acel continent.

Fosile găsite în Java, mai recente, prezintă caracteristici moderne. Din acest motiv, cercetătorii sunt de părere că s-a produs o a doua migraţie în afara Africii.

„A existat mai întâi o primă dispersie de populaţii cu creiere primitive, apoi creierul modern a evoluat în Africa, iar acele persoane au migrat din nou”, până au ajuns în Indonezia, a explicat Christoph Zollikofer.

„Nu este o ipoteză nouă (…), dar, pentru prima dată, am găsit fosile care dovedesc acest lucru”, a adăugat el. AGERPRES