Electrostimularea neuromusculară la pacienții grav bolnavi

Dec 7, 2020 | Medicina neuromusculară, Specialităţi

Electrostimularea neuromusculară induce o creștere a fluxului sanguin muscular și, în consecință, o creștere a cererii țesutului metabolic cu un consum sporit de oxigen și modificări ale ritmului cardiac și a presiunii arteriale induse de această creștere. Răspunsul cardiovascular se aseamănă cu un exercițiu fizic de intensitate mică. Modificările parametrilor cardiovasculari sunt modeste, tranzitorii și fără semnificație clinică. Respirația nu este afectată în nici un fel de aplicarea electrostimulării neuromusculare, procedură bine tolerată și aplicată în condiții de siguranță chiar și la pacienții cu circulație instabilă, care necesită catecolamine, și la care nu s-au raportat efecte adverse.

Cererea metabolică asociată cu electrostimularea neuromusculară poate fi semnificativ mai mare ca aceea observată în timpul contracțiilor voluntare, necesitând aceeași forță, deși stresul oxidativ muscular la nivel molecular nu crește în urma electrostimulării neuromusculare.

Complicațiile electrostimulării neuromusculare

Cea mai comună complicație, dar și cea mai puțin periculoasă, este răspunsul pielii la electrostimularea neuromusculară cu posibile înroșiri, edeme locale, mâncărimi sau, arareori, leziuni ale pielii acolo unde aderarea electrozilor la piele nu a fost optimă. Aceste complicații nu apar în mod obișnuit la pacienții alerți, ci trebuie urmărite cu atenție la pacienții inconștienți. Rabdomioliza este o complicație rară, dar fatală, apărută în urma aplicării de neurostimulare electrică transcutanată pe întreg corpul, procedură folosită ca o formă de exercițiu fizic de îmbunătățire a sănătății și stării sportive a persoanelor sănătoase. Stimularea electrică a întregului corp nu a fost folosită niciodată în secțiile de terapie intensivă, ci a fost limitată la mușchii cvadricepși și bicepși.

În ciuda ratei mici a complicațiilor asociate electrostimulării neuromusculare, au fost stabilite o serie de contraindicații relative. Pacienții conștienți, care nu tolerează procedura, sunt excluși de la tratament. Contraindicațiile se împart în 3 categorii:

  1. interferența cu aparatura electromedicală
  2. interferența cu boli sistemice
  3. contraindicații din cauza proceselor patologice

Primul set de contraindicații se referă la pacienți cu pacemaker intern (la cei cu pacemaker extern s-a putut folosi procedura, pentru că se poate regla aparatul cardiac), cu electrostimulator intracranial, sau cu stimulator cu radiofrecevnță (stimulator pentru măduva spinării). De asemenea, aplicarea electrostimulării neuromusculare în zona protezelor metalice trebuie evitată atunci când sunt folosite forme polarizate ale undelor.

În privința bolilor sistemice, procedura nu este recomandată în paralizii spastice. În această situație există riscul ca electrostimularea aplicată direct pe mușchiul spastic să crească tonicitatea acestuia. Se va evita aplicarea procedurii și la pacienții cu boli mentale și epilepsie, dar și la pacienții cu infecții bacteriene.

Contraindicațiile locale includ flebita locală și zonele cu piele iritată sau cu leziuni. Aplicarea electrostimulării nu se va face în zona sinusului carotidian, pentru a nu interfera cu reglarea tensiunii arteriale. Nu se va aplica nici în zona pieptului la pacienții cu aritmii cardiace, insuficiență cardiacă congestivă, sau cu alte anomalii cardiace. Aplicarea în zona abdominală este contraindicată în sarcină.