Microhemoragii cerebrale în COVID-19

dec. 7, 2020 | Neurologie vasculara, Specialităţi

Numeroase rapoarte au evidențiat diferite complicații neurologice ale COVID-19, inclusiv boli cerebrovasculare, enecefalopatii și neuropatii periferice. Patogeneza acestor prezențe variate este necunoscută. Rămâne de stabilit dacă bolile neurologice în COVID-19 sunt cauzate în mod direct de infecția cu SARS-CoV-2, sau indirect ca sechele ale bolii critice sau coincidentale.

Un studiu realizat în perioada 1 aprilie – 1 iunie 2020 a analizat tomografiile a 28 de pacienți adulți, confirmați cu COVID-19. Dintre aceștia, 10 prezentau microhemoragii distincte de alte patologii ale sistemului nervos central. Microhemoragiile au fost identificate în corpul calls, în special în splenium, dar și în materia albă juxtacorticală și subcorticală ale ambelor emisfere cerebrale, în special în lobii parietali, în cerebel și în trunchiul cerebral.

Biochimia și hematologia

Toți pacienții au prezentat perioade de acidoză, dehidrogenază lactică ridicată, anemie, limfopenie și neutrofilie. 9 din 10 pacienți au prezentat episoade de afecțiuni renale acute. Toți pacienții au avut niveluri crescute de proteină C reactivă, feritină și niveluri crescute de D-dimeri. 9 pacienți au avut fibrinogen crescut, iar 5 pacienți au avut timp de protrombină ușor prelungit.

Toți pacienții erau în viață în momentul întocmirii raportului și cu toții fuseseră externați de la terapie intensivă. În momentul externării rezultatele anormale de laborator se îmbunătățiseră, sau se normalizaseră la toți pacienții.

În afara patologiei, influența pe termen lung a microhemoragiilor asociate COVID-19 asupra răsounsului cognitiv, neurologic și psihologic este necunoscută. În alte boli, microhemoragiile au fost asociate independent cu afecțiuni cognitive și dizabilități.

Studiul aduce informații suplimentare în munca anterioarp, care demonstra un model comun, dar neobișnuit al microhemoragiilor la pacienii grav bolnavi cu COVID-19. Fiind vorba de un număr mic de pacienți, studiul prezintă limitări. Pacienții au fost selectați retrospectiv în mod special pentru identificarea microhemoragiilor, creându-se vicii de selecție. În al doilea rând, realizarea imagisticii ca parte a rutinei de îngrijire clinică s-a făcut la diferite momente, pe parcursul clinic al pacienților. Astfel, tomografiile au fost realizate, probabil, la câteva zile sau chiar săptămâni după evenimentul neurologic, care e posibil să fi trecut neobservat din cauza sedării.

Concluzii încă neclare

Încă nu este clar dacă efectele directe ale SARS-CoV-2 (inflamație sistemică, coagulopatie, sau hipoxie) mediază microhemoragiile identificate în COVID-19. Observațiile conform cărora același model de microhemoragii este întâlnit la cei expuși la altitudini mari și în boli critice, sugerează că microhemoragiile asociate COVID-19 este mai degrabă un fenomen al hipoxiei și al bolii critice, decât o caracteristică unică a infecției cu SARS-CoV-2. Diverse mecanisme discutate ar putea contribui la o cale comună finală a disfuncției endoteliale și la ruperea barierei hematoencefalice.

Sunt necesare studii suplimentare, cu un număr mai mare de subiecți, pentru o mai bună înțelegere a patologiei microhemoragiilor asociate COVID-19. Urmărirea pe termen lung este necesară pentru evaluarea impactului congnitiv și funcțional.