Motivul pentru care creierul are nevoie de timp pentru a se adapta la integrarea socială de după izolare

iun. 29, 2021 | Cercetare, Neuropsihiatrie, Stiri

Măsurile de distanțare socială s-au dovedit esențiale pentru încetinirea răspândirii COVID-19 în întreaga lume prevenind peste 500 de milioane de cazuri. Însă 15 luni la distanță unul de celălalt a afectat sănătatea mintală a oamenilor.

Într-un sondaj național din toamna trecută, 36% dintre adulții din SUA, inclusiv 61% dintre adulții tineri, au raportat că s-au simțit singuri în timpul pandemiei. Aproape jumătate dintre americani au raportat că se simt neliniștiți în ceea ce privește revenirea la interacțiunea în persoană, indiferent de statutul de vaccinare.

Așadar, cum este posibil ca oamenii să se simtă singuri și în același timp neliniștiți față de reintegrarea socială?

Ei bine, creierul este remarcabil de adaptabil. Și deși nu putem ști exact prin ce a trecut creierul nostru în ultimul an, neurologii au o oarecare perspectivă asupra modului în care izolarea socială și resocializarea afectează creierul.

Homeostazia socială – necesitatea socializării

De la insecte la primate, menținerea rețelelor sociale este esențială pentru supraviețuirea în regnul animal. Grupurile sociale oferă perspective de împerechere, vânătoare cooperativă și protecție împotriva prădătorilor.

Rețelele sociale mici nu pot oferi aceste beneficii, în timp ce cele mari cresc concurența pentru resurse. Din această cauză, creierul uman a dezvoltat circuite specializate pentru a ne măsura relațiile și a face ajustările corecte.

Homeostazia socială implică multe regiuni ale creierului, iar în centru se află circuitul mezocorticolimbic – sau „sistemul de recompensă”. Același circuit te stimulează să mănânci ciocolată atunci când poftești ceva dulce.

Un studiu recent a constatat că reducerea interacțiunii sociale provoacă pofte sociale – determinând modele de activitate cerebrală similare cu privarea de alimente.

Creierul tău pe perioada izolării sociale

Deoarece oamenii de știință nu pot pune oamenii în izolare pentru a le analiza creierul, aceștia se bazează pe animalele de laborator pentru a afla mai multe despre conexiunile sociale ale creierului. Din fericire, legăturile sociale sunt esențiale în regnul animal, motiv pentru care se găsesc aceleași circuite cerebrale și la alte specii.

Un efect proeminent al izolării sociale este anxietatea și stresul crescut. Multe studii constată că îndepărtarea animalelor de prietenii din cușcă duce la comportamente asemănătoare anxietății și la creșterea cortizolului, hormonul principal al stresului.

O altă regiune importantă pentru homeostazia socială este hipocampul – centrul de învățare și memorie al creierului. Cercurile sociale de succes necesită învățarea comportamentelor sociale, cum ar fi altruismul, cooperarea și recunoașterea prietenilor sau a inamicilor. Însă creierul nostru stochează cantități enorme de informații, iar la un moment dat trebuie să elimine conexiunile care nu sunt importante.

Deși doar câteva studii au explorat reversibilitatea anxietății și stresului asociate izolării, ele sugerează că resocializarea repară aceste efecte. Memoria socială și funcția cognitivă par foarte adaptabile.

Studiile efectuate pe șoareci și șobolani raportează că, deși animalele nu pot recunoaște un prieten imediat după izolarea pe termen scurt, își recapătă rapid memoria după ce începe să socializeze din nou.

Un studiu efectuat în timpul pandemiei COVID-19 a constatat că oamenii au avut un anumit declin cognitiv în timpul celor mai dure săptămâni de izolare, dar s-au recuperat rapid odată ce restricțiile au fost ridicate.

Deși cercetarea pe animale este informativă, aceasta reprezintă scenarii extreme, deoarece oamenii nu au fost în izolare totală în ultimul an, așa cum a fost în cazul animalelor pe baza cărora s-au realizat teste.

 

 

Sursă material theconversation.com.