Necesitatea imagisticii intracraniene la copiii cu macrocefalie

Dec 7, 2020 | Neurologie pediatrica, Specialităţi

Macrocefalia este definită ca diametru occipitofrontal mai mare decât la alți indivizi de aceeași vârstă, gen și etnie, măsurat peste zona frontală cu cea mai mare circumferință. Această afecțiune este des întâlnită în pediatrie și necesită adeseori proceduri de imagistică. Însă nu există ghiduri sau instrucțiuni cu privire la studierea macrocefaliei, de aceea autorii unui studiu au dorit să identifice factorii de risc ai macrocefaliei și să-i ajute pe medici să identifice pacienții care ar putea beneficia de imagistică.

Studiu derulat pe parcursul a patru ani

Cercetătorii au adunat informații din mai multe state pe o perioadă de patru ani. Cazurile de macrocefalie au fost identificate pe baza problemelor înregistrate la copiii cu vârstă sub 36 de luni. Colectarea datelor a inclus informații demografice de bază, modalități imagistice, întârzieri în dezvoltare, prematuritate, convulsii, simptome neurologice focale, istoric familial de macrocefalie, anestezia folosită și complicațiile anesteziei.

Un număr de 169 de pacienți au fost incluși în acest studiu. Modalitățile imagistice au inclus 39 de cazuri de imagistica prin rezonanță magnetică, 47 de tomografii craniene computerizate și 83 de ultrasunete. Rezultatele imaginilor produse au demonstrat 13 studii anormale, dintre care 5 fiind anormale, cu renadament clinic mare. Pacienții cu studii anormale au avut un risc mai mare de a prezenta întârzieri de dezvoltare, sau simptome neurologice. Istoricul familial pozitiv cu privire la marcocefalie a reprezentat un indicator pentru imagistica normală. Nu au fost înregistrate complicații după anestezie.

Este necesară imagistica în cazul macrocefaliei?

Rezultatele studiului sugerează faptul că imagistica nu este necesară în cazul copiilor care nu prezintă factori de risc și / sau au o istorie familială pozitivă a cazurilor de macrocefalie (nu au avut astfel de cazuri). Factorii de risc, precum întârzieri de dezvoltare și simptome neurologice ar putea fi indicatori pentru pacienții cu risc de anormalități ale imagisticii, care necesită tratament viitor.