O abordare cantitativă a neuropsihiatriei

dec. 7, 2020 | Neuropsihiatrie, Specialităţi

Omenirea folosește de secole substanțe psihoactive atât pentru recreere, cât și pentru reducerea durerii. Însă primele încercări de a înțelege comportamentul psihiatric anormal, cu scopul de a identifica un tratament eficient și sistematic, apar abia la sfârșitul anilor 1800, pentru demența precoce și stările depresive. Tratamente eficiente pentru simptomele asociate acestor afecțiuni apar abia după al doilea război mondial.

Avansul în înțelegerea bolilor mentale a dus la o îmbunătățire uriașă în percepția societății asupra acestor boli. Este important să ne amintim că majoritatea afecțiunilor mentale sunt încă clasificate, diagnosticate și cu tratamentul prescris doar pe baza simptomelor observate și doar de curând a apărut un nomenclator de medicamanete psihotrope bazat pe neuroștiință. Acest lucru contrastează cu multe dintre afecțiunile somatice, ca diabetul, hipertensiunea sau cancerul. În plus, recunoaștem acum că multe dintre bolile neuropsihiatrice au simptome comune, cum ar fi deficit cognitiv, psihoză, izolare socailă, ceea ce îngreunează înțelegerea mecanismelor patofiziologice care stau la baza acestora. De exemplu, nu înțelegem dacă și în ce mod diferă cauzele biologice ale izolării sociale în Alzheimer de cele din schizofrenie.

Evoluții tehnice

Îngrijorării filosofice din ce în ce mai pregnante cu privire la încercarea de modelare a acestor boli complexe, cum sunt schizofrenia și depresia, i se oferă o alternativă de abordare prin monitorizarea fiziologică de rezoluție înaltă. Această abordare include electrofiziologia, imagistica structurilor și funcțiilor, neurochimia, care, în multe cazuri, sunt aplicabile în mod spontan în lumea reală sau în stări comportamentale controlate.

Tehnicile de imagistică a creierului, ca imagistica cu rezonanță magnetică structurală sau funcțională, dar și electroencefalografia au devenit mai ușor accesibile și de circa 10 ani sunt folosite în cercetarea sănătății mentale, ceea ce a deschis calea examinării structurii și activității cerebrale și astfel a înțelegerii rolului creierului în afecțiunile mentale.

O altă evoluție tehnică este aplicarea biologiei sistemului în cercetarea sănătății mentale, ceea ce oferă o imagine mai detaliată a patofiziologiei bolilor mentale. Astăzi este posibil, din punct de vedere tehnic, dar și financiar, ca metode de evaluare a sângelui, salivei, creierului, sau a altor țesuturi să permită explorarea expresiilor genetice, epigeneticii, metabolomicii și modelelor proteomice, dar și interacțiunea dintre ele la o scară mai largă, corelându-le cu afecțiunile mentale.

Un impact semnificativ asupra domeniului sănătății mentale îl are aplicare tehnologiei e-sănătate sau m-sănătate. Aceasta permite specialiștilor urmărirea pasivă sau activă a persoanelor de-a lungul timpului, prin evaluări ambulatorii. Prin această tehnică este posibilă evaluarea inovativă a impactului rutinei zilnice și a evenimentelor de viață, iar modelele simptomatologiei sănătății mentale, ca și activitatea socială și fizică pot fi urmărite pe termen lung. Astfel de date permit o evaluare mai detaliată a sănătății neuropsihiatrice în mediul natural al unei persoane, ceea ce înseamnă monitorizare și strategii de intervenție și mai personalizate.