Spectrul recuperărilor neurologice

Dec 7, 2020 | Recuperare neurologica, Specialităţi

Moartea este un eveniment biologic ireversibil, care constă în oprirea definitivă a funcțiilor critice ale organismului. Moartea cerebrală, în care creierul -organul esențial în integrarea tuturor funcțiilor organismului- nu mai funcționează este echivalată, pe scară largă, cu moartea întegului organism. Însă echivalarea aceasta nu este universal acceptată. Pacienții ar fi putut suferi un stop cardiac, catastrofe vasculare, otrăviri sau traumatisme craniene. Identificarea precoce a pacienților cu risc crescut de a avea rezultate neurologice negative și managementul acestora în centre de îngrijire adecvate reprezintă puncte cheie în creșterea șanselor de recuperare neurologică.

Evaluarea și prognosticarea sunt bazate pe un istoric bun, examinare fizică și neuroimagistică. RMN-ul funcțional se dovedește a fi o procedură de mare valoare în prezicerea reversibilității leziunilor neurologice. Discuțiile între specialiști se concentrează așadar pe prognoza și recuerarea funcției neurologice.

Afecțiuni neurologice grave

Coma este definită ca o stare de inconștiență patologică, în care pacientul nu este conștient de ambient și nici nu poate fi stimulat în vreun fel.

Moartea cerebrală este rezultatul opririi funcției cerebelului și a trunchiului cerebral. Se constată absența impulsului de a respira și nu sunt observate răspunsuri sosite de la creier către stimuli (inclusiv refleze ale nervilor cranieni și răspuns motoriu). Pot persista reflexele spinale.

Lexiunea cerebrală hipoxică ischemică, sau coma hipoxică ischemică este un sindrom care apare la unii paceinți care supraviețuiesc resuscitării cardiopulmonare realizate în urma unui stop cardiac. Evoluția pcienților cu acest sindrom variază de la recuperare completă la inconștiență permananetă și chiar moarte.

Predicțiile evoluției neurologice

Evaluarea literaturii de specialitate curente arată că datele obținute în urma examinării neurologice atente, a studiilor electrofiziologice și a markerilor biochimici sunt elementele predicitve cela mai importante ale evoluției neurologice. Alți factori, mai puțin rlevanți, saunt vârsta, sexul, motivul stopului, tipul aritmiei, durată totală a stopului, durata resuscitării cardiopulmonare, localizarea geografică a stopului, temeperatura corporală crescută, presiunea intracraniană crescută, deficiență respiratorie concurentă și rezultatele neuroimagistice.

Aceste criterii sunt aplicate pacienților care nu primesc medicamente de tipul barbiturice, care ar interfera cu examinarea neurologică. În toate situațiile se recomandă examinarea neurologică de către un specialist și indicațiile acestuia.

Indicatorii clari de rezultate neurologice slabe, sau moarte cerebrală, conform literaturii curente, sunt:

  • absența reflexelor fotomotoare ale pupilelor la 24 de ore după resuscitarea cardiopulmonară, sau la 72 de ore pentru pacienții care inițial au avut reflexe intacte
  • absența reflexelor corneane la 72 de ore după resuscitarea cardiopulmonară
  • potențial evocat somatosenzorial cu latență scurtă (un studiu electrofiziologic): absență bilaterală a potențialului N20 a nervului median după 24 de ore de la resuscitare
  • enolaza specific neuronală (un test sangvin): ser mai mare decât 33mcg/L în primele 3 zile. Deși acest biomarker este promoțător, nu a fost utilizat în studii mari, de aceeea rolul său clinic curent rămâne nedefinit.

Indicatorii moderați ai rezultatelor neurologice slabe sunt:

  • rezultatele examinării clinice: absența mișcărilor spontane a ochilor, sau absența reflezelor oculocefalice la 72 de ore după stop; absența (sau răspuns doar prin extensie) răspunsului motor la stimuli dureroși la 72 de ore
  • rezultatele electrocefalogramei: unele pot fi asociate cu rezultatele neurologice slabe, dar depind mult de variabile (instituționale sau ale tehnicianului). Statusul epilpetic mioclonic în ziua stopului reprezintă un indicator de bază.

Noi descoperiri tehnologice și neuroimagistice fac posibilă prognozarea cu acuratețe a reversibilității neurologice. Imbunătățirile semnificate ale terapiilor, precum inducerea hipotermiei vor duce la ameliorarea rezultatelor catastrofelor neurologice, mai ales în cazul encefalopatiilor anoxic-ischemice.