Vederea oarbă, o boală neurologică neobișnuită

dec. 7, 2020 | Neuro-oftalmologie, Specialităţi

Vederea oarbă, sau ”blindsight” rezultă din leziuni ale creierului în zona numită cortex vizual primar. Leziunile din regiunea respectivă pot cauza orbire totală, sau, uneori, doar parțială.

În vederea oarbă ochii primesc lumina și o convertesc în informația ce este transmisă creierului. Informația circulă printr-i serie de căi și ajunge, în cele din urmă, la cortexul vizual primar. La persoanele cu vedere oarbă această zonă este lezată și nu poate procesa informația în mod corespunzător. Ceea ce înseamnă că informația nu ajunge să fie conștientizată în mod conștient, însă este procesată mai departe de alte elemente ale sistemului vizual, care nu sunt afectate. Astfel persoane cu vedere oarbă ajung să poată vedea obstacolele, pe care, în mod vizual, nu au cum să le perceapă.

Vederea oarbă și conștiința

Această afecțiune atrage atenția asupra unui fenomen general, anume că în creier se petrec foarte multe lucruri, sub suprafața conștiinței.

Vederea oarbă stârnește multe controverse. Unii filozofi și psihologi susțin că persoanele cu vedere oarbă ar putea fi conștiente de ceea ce se află în fața lor, deși într-un mod vag și dificil de explicat. Această afirmație este controversată, deoarece evaluarea faptului că o persoană este sau nu conștientă de un anume lucru este dificilă și complicată, neexistând un ”test” de conștiință. Nici răspunsurile persoanelor cu această afecțiune nu sunt mai lămuritoare, deoarece este o experiență profund personală. Unele persoane spun că nu sunt conștiente în nici un fel de obiectele din fața lor, altele spun c-ar simți niște umbre întunecoase, ceea ce ar putea semnaliza un anumit grad de conștientizare.

Granițele conștiinței

”Blindsight” sau vedere oarbă reprezintă un oximoron, iar fenomenul este un paradox. În sensul cel mai puțin ambiguu, vederea oarbă reprezintă discernământul unui stimul vizual în absența conștiinței conștiente. Însă mare parte din literatura de specialitate se ocupă de cazurile în care pacientul este conștient de unele percepții în regiunea oarbă a câmpului vizual, fără a recunoaște însă stimulul.

Dintr-un anumit punct de vedere, vederea oarbă poate fi considerată o condiție în care  există o necunoaștere a conștiinței, deși acest termen ar putea fi aplicat unor anume forme de agnozie, în special anosognoziei, sau lipsa conștiinței cu privire la părțile corpului. În plus, lipsa conștiinței și negarea pierderii vizuale corticale sunt simptome ale sindromului Anton. Însă cele mai multe tipuri de vedere oarbă nu sunt agnozii, ce afecțiuni mai primitive, care includ leziuni, sar și funcționalități ale circuitelor neuronale specifice care au de a face cu bazele percepției vizuale.